Colapsul puterii OPEC și venirea „iernii” arabe. Nevoia studierii consecințelor
asupra shippingului.
dr. Sorin LEARSCHI
Noile
tendințe privind nevoile și accesibilitatea, respectiv costurile energiei, duc
pe zi ce trece la schimbări majore în domeniul politicilor externe, dictate de
interesele și politice interne ale principalilor jucători de pe piața
resurselor energetice. Studiul implicațiilor este un subiect de mare
actualitate pentru toate domeniile conexe. „Revoluția energetică”
bate la ușa
noastră. Avem responsabilitatea de a ne pregăti pentru schimbări.
Ecuația
energiei la nivel mondial s-a schimbat.
Încă de la începuturile sale în
1960, OPEC nu a fost niciodată timid spre a-și încorda puterea alimentării cu
energie a Occidentului. Dar acele zile s-au dus. Și nu este vorba doar de
șisturi de gaz și petrol, revoluția din SUA, care amenință cu declinul OPEC.
OPEC este deja în luptă cu o grămadă de probleme grave în domeniul energiei,
care interacționează pentru a grăbi destrămarea sa.
Chiar dacă saudiții, ca pivot al
OPEC și alți lideri OPEC au minimalizat impactul incipientei dezvoltări a
gazelor de șist din SUA, privind producția la nivel mondial ( în special în
creștere datorită reducerii nevoilor externe ale SUA), semnele sunt că saudiții
sunt tot mai disperați de a-și păstra primul loc în clasamentul producției de
petrol. Dar nu aceasta este tendința reală.
Schimbarea
regulilor jocului, în timpul jocului
Potrivit unui raport al Citigroup din
februarie 2013, creșterea record a producției de petrol din SUA - în primele
zece luni ale anului 2012, a acoperit 84 % din nevoile sale de energie - acum
amenințând însăși existența OPEC. Rapoartele indică faptul că producția de
petrol din SUA a crescut ajungând la recordul de 790 de mii de barili pe zi în
2012. Potrivit raportului Citigroup, de la mijlocul anului 2013, SUA vor fi
alimentate cu petrol, “de acasa”
– din Dakota de Nord și Texas, înlocuind importurile din Arabia, Irak și
Kuweit. OPEC în sine a fost forțat să evalueze în jos perspectivele sale
economice.
"World Oil Outlook", anticipează o
scădere a cererii la nivel mondial pentru petrol pană în 2016, cu producția
scăzând la 29,7 mbpz (milioane barili pe zi). Astă reprezintă o scădere de 1,6
mbpz din prognoza de anul trecut. Pentru moment, o mare parte din scăderea
cererii din Occident, este probabil să fie compensată de o creșterea cererii
din Asia, în special din China și India.
Dar teama reală pentru saudiți și
pentru membrii OPEC, în general, este ceea ce se întâmplă cu OPEC dată
tehnologiile fracturării gazelor de șist din SUA sunt exportate în întreaga
lume. Rezervele interne de gaze naturale și de petrol de șist ale Chinei s-ar
putea adăuga în mod semnificativ la nevoile acestei țări. Deci, de ce ar importa
din Orientul Mijlociu, atunci când o sursa de petrol și gaze este chiar sub
propriile picioare ? Toate indiciile arată că atât China și India intenționează
să investească masiv în dezvoltarea tehnologiilor gazelor și petrolului de șist,
pe teritoriul propriu.
Anul trecut saudiții au avut o
scădere cu 347 de miliarde de lire sterline din exporturile de petrol. Dar, ca
toate țările în curs de dezvoltare, din punct de vedere economic, statele OPEC
simt o creștere constantă, an de peste an, a cererii interne de energie – în
anul 2012 fiind cu 4 % mai mare. În acest ritm, Arabia Saudită va fi o consumatoare
de peste 3 mbpz din producția proprie, neputând totuși să-și permită să piardă din
exporturi.
Mai pe larg, perspectivele de
energie ale ExxonMobil pentru anul 2040, relevă consumul de petrol din Orientul
Mijlociu, în general va crește cu 49 %, iar consumul de gaze naturale de către
un masiv 97 %, cu impactul rezultat pe veniturile din export. În plus, Arabia s-a
angajat deja să cheltuiască, în valoarea echivalentă a petrolului exportat, 500
miliarde de dolari pe programe sociale interne, sumă care se poate găsi în
curând foarte greu pentru a finanța în continuare.
Arabia Saudită sa angajat, de
asemenea, să “joace” 100 miliarde
dolari din bogățiile sale de petrol, pe un proiect de energie solară de 40
gigawați. Și în luna februarie, guvernul de la Riyad a apelat Japonia pentru
ajutor în dezvoltarea tehnologiei nucleare, care ar putea permite de a construi
60 de noi centrale nucleare. Cu toate acestea, simplul fapt este că toate
acestea sunt puțin probabile pentru a compensa pierderile potențiale
preconizate a fi suferite prin epuizarea rezervelor de petrol și scăderea
veniturilor din export.
În mod clar, zilele în care OPEC ar
putea obliga Occident la o răscumpărare
politică - așa cum a făcut-o atunci când s-a ordonat un embargo asupra
petrolului, după ce SUA a livrat Israelului arme în timpul războiului arabo-israelian
din 1973.
Implicații politice. Trecerea de la „Primăvara” la „Iarna Arabă”
Islamiștii au deturnat deja ideea
originală. Dar, ca și în cazul stingerii speranței democrației interne nefiind
de ajuns, un pericol personalizat se întrevede a avea efecte răvășitoare asupra
unei zone care a prosperat în ultimele 5-6 decenii.
Problema este faptul că economiile
multor state arabe se bazează aproape exclusiv pe veniturile masive din petrol.
Fără ele, cele mai importante minți luminate ale OPEC știu că este doar o
chestiune de timp înainte ca exportul global de tehnologie a fracturării de
către SUA, să le readucă la statutul economic anterior.
În același timp, există dovezi că
potențialul de petrol și gaze de șist al Israelului ar putea fi destul de mare,
propulsând statul evreu la statutul de superputere energetică, rivalizând cu
statele OPEC. Încă o problemă mult mai mare este dezvoltarea resurselor uriașe ale
Chinei, care ar putea eclipsa pe cele ale SUA și Canadei (acesta din urmă fiind
nisipurile petrolifere). Apoi, există potențial masiv în Rusia, Argentina și
chiar Australia. Europa poate fi prezentă ca fiind reticentă în domeniul preocupărilor
legate de mediu, dar e doar o chestiune de timp înainte de criza monetară
europeană, până la reducerea la tăcere a criticilor, aspect deja prezent prin
inițiativa UE de a nu mai existe obligativitatea referendumurilor locale.
Viitorul gazelor naturale
Cu ani buni în urmă, geologii au
crezut că două treimi din petrol din lume și o treime din gazele naturale
aparțin unor state din Golful Persic. În urmă cu doar câțiva ani, lumea s-a
schimbat - a apărut tehnologia fracturării. Brusc a început o luptă a
predicțiilor, cu aspecte economice orizontale și verticale, schimbări politice
internaționale, cu efecte geopolitice. Ce se va întâmpla cu petrol și gazele
Orientului Mijlociu?
Deși succesul fulgerător al gazelor
de șist din SUA ar fi dificil să fie întrecut în altă parte, totuși există un pericol
grav în care se află actualele puteri petroliere convenționale. Și asta nu e de
mirare având în vedere faptul că, așa cum rapoartele Departamentului pentru
Energie, cetățeni americani plătesc 4 dolari pentru energie din gaze naturale și
25 de dolari pentru cea pe petrol. Nu e de mirare că jucătorii de top din lume –
Exxon Mobil, Sinopec, Total, Shell, BP și o serie de altele mari companii - luptând
pentru a cumpăra o felie de tort de șist din SUA. Nu doar pentru investiții și succesul
rapid al extracției de gaz din SUA sunt relevante, ci potențiala diseminare a tehnologiei
fracturării și investiții la nivel mondial.
Prin pierderea poziției dominante, există
implicații serioase pentru statele petroliere din Orientul Mijlociu. Saudiții
și alți șefi de stat sunniți sunt deja atenți la poziția Israelului și la ambițiile
regionale ale Iranului nuclear. Dar chiar și pe plan intern, politica mituirii
cetățenilor lor cu prețul petrolului masiv subvenționat, ca preț al regimurilor
de a garanta petrodolari străini, în noile condiții sunt susceptibile mai multe
violențe de stradă și un pericol privind stabilitatea regională în întreaga
regiune.
Sfârșitul jocului
Nimeni nu vrea să vadă creșterea
sărăciei răspândită prin ținuturile arabe din Orientul Mijlociu. Statele arabe încă
nu sunt "victime" ale politicii occidentale, dar utilizarea abuzivă,
de mult timp a veniturilor din investite în țară și cetățenii lor, fără o
dezvoltare diversificată, face statele arabe vulnerabile.
Totuși se mișcă plăcile tectonice
regionale, încet dar sigur politica nu ar putea niciodată să fie la fel. Și
există o lecție pentru puterile occidentale aici, în special a celor încă
dezbat dacă tehnica fracturării este
"verde" sau nu.
Nevoia studierii consecințelor
asupra shippingului
Creșterea producțiilor interne de
petrol și gaze naturale, duce încet dar sigur la scăderea cantităților necesar
a fi transportate pe mare. Noile tendințe de exploatare a resurselor din
platourile continentale (ZEE) contribuie din ce în ce mai mult la dezvoltarea
de noi conducte submarine, pe distanțe scurte și la creșterea numărului de mari
proiecte, pe direcții și la distanțe strategice, fapt ce duce la scăderea
nevoilor de transport pe mare cu nave specializate. Totuși noua “luptă” pentru
resursele arctice, va impune extinderea zonei de operare a navelor
specializate, a platformelor de foraj sau exploatare, către areale în care este
dificil a se opera nave și echipamente specifice.
Subiectul în sine devine
tot mai acut, fiind necesare studii pluridisciplinare și simulări bazate pe
date regionale și corelate la nivel mondial. Este sigur faptul că va exista o
nouă orientare în domeniile standardelor, proiectării, construcției de nave și
platforme și nu în ultimul rând al pregătirii și specializării personalului.