Colapsul puterii OPEC și venirea „iernii” arabe. Nevoia studierii consecințelor asupra shippingului.

dr. Sorin LEARSCHI

Noile tendințe privind nevoile și accesibilitatea, respectiv costurile energiei, duc pe zi ce trece la schimbări majore în domeniul politicilor externe, dictate de interesele și politice interne ale principalilor jucători de pe piața resurselor energetice. Studiul implicațiilor este un subiect de mare actualitate pentru toate domeniile conexe. „Revoluția energetică” bate la ușa noastră. Avem responsabilitatea de a ne pregăti pentru schimbări.

Ecuația energiei la nivel mondial s-a schimbat.

Încă de la începuturile sale în 1960, OPEC nu a fost niciodată timid spre a-și încorda puterea alimentării cu energie a Occidentului. Dar acele zile s-au dus. Și nu este vorba doar de șisturi de gaz și petrol, revoluția din SUA, care amenință cu declinul OPEC. OPEC este deja în luptă cu o grămadă de probleme grave în domeniul energiei, care interacționează pentru a grăbi destrămarea sa.

Chiar dacă saudiții, ca pivot al OPEC și alți lideri OPEC au minimalizat impactul incipientei dezvoltări a gazelor de șist din SUA, privind producția la nivel mondial ( în special în creștere datorită reducerii nevoilor externe ale SUA), semnele sunt că saudiții sunt tot mai disperați de a-și păstra primul loc în clasamentul producției de petrol. Dar nu aceasta este tendința reală.

Schimbarea regulilor jocului, în timpul jocului

Potrivit unui raport al Citigroup din februarie 2013, creșterea record a producției de petrol din SUA - în primele zece luni ale anului 2012, a acoperit 84 % din nevoile sale de energie - acum amenințând însăși existența OPEC. Rapoartele indică faptul că producția de petrol din SUA a crescut ajungând la recordul de 790 de mii de barili pe zi în 2012. Potrivit raportului Citigroup, de la mijlocul anului 2013, SUA vor fi alimentate cu petrol, “de acasa” – din Dakota de Nord și Texas, înlocuind importurile din Arabia, Irak și Kuweit. OPEC în sine a fost forțat să evalueze în jos perspectivele sale economice.

 "World Oil Outlook", anticipează o scădere a cererii la nivel mondial pentru petrol pană în 2016, cu producția scăzând la 29,7 mbpz (milioane barili pe zi). Astă reprezintă o scădere de 1,6 mbpz din prognoza de anul trecut. Pentru moment, o mare parte din scăderea cererii din Occident, este probabil să fie compensată de o creșterea cererii din Asia, în special din China și India.

Dar teama reală pentru saudiți și pentru membrii OPEC, în general, este ceea ce se întâmplă cu OPEC dată tehnologiile fracturării gazelor de șist din SUA sunt exportate în întreaga lume. Rezervele interne de gaze naturale și de petrol de șist ale Chinei s-ar putea adăuga în mod semnificativ la nevoile acestei țări. Deci, de ce ar importa din Orientul Mijlociu, atunci când o sursa de petrol și gaze este chiar sub propriile picioare ? Toate indiciile arată că atât China și India intenționează să investească masiv în dezvoltarea tehnologiilor gazelor și petrolului de șist, pe teritoriul propriu.

Anul trecut saudiții au avut o scădere cu 347 de miliarde de lire sterline din exporturile de petrol. Dar, ca toate țările în curs de dezvoltare, din punct de vedere economic, statele OPEC simt o creștere constantă, an de peste an, a cererii interne de energie – în anul 2012 fiind cu 4 % mai mare. În acest ritm, Arabia Saudită va fi o consumatoare de peste 3 mbpz din producția proprie, neputând totuși să-și permită să piardă din exporturi.

Mai pe larg, perspectivele de energie ale ExxonMobil pentru anul 2040, relevă consumul de petrol din Orientul Mijlociu, în general va crește cu 49 %, iar consumul de gaze naturale de către un masiv 97 %, cu impactul rezultat pe veniturile din export. În plus, Arabia s-a angajat deja să cheltuiască, în valoarea echivalentă a petrolului exportat, 500 miliarde de dolari pe programe sociale interne, sumă care se poate găsi în curând foarte greu pentru a finanța în continuare.

Arabia Saudită sa angajat, de asemenea, să “joace” 100 miliarde dolari din bogățiile sale de petrol, pe un proiect de energie solară de 40 gigawați. Și în luna februarie, guvernul de la Riyad a apelat Japonia pentru ajutor în dezvoltarea tehnologiei nucleare, care ar putea permite de a construi 60 de noi centrale nucleare. Cu toate acestea, simplul fapt este că toate acestea sunt puțin probabile pentru a compensa pierderile potențiale preconizate a fi suferite prin epuizarea rezervelor de petrol și scăderea veniturilor din export.

În mod clar, zilele în care OPEC ar putea obliga Occident  la o răscumpărare politică - așa cum a făcut-o atunci când s-a ordonat un embargo asupra petrolului, după ce SUA a livrat Israelului arme în timpul războiului arabo-israelian din 1973.

Implicații politice. Trecerea de la „Primăvara” la „Iarna Arabă”

Islamiștii au deturnat deja ideea originală. Dar, ca și în cazul stingerii speranței democrației interne nefiind de ajuns, un pericol personalizat se întrevede a avea efecte răvășitoare asupra unei zone care a prosperat în ultimele 5-6 decenii.

Problema este faptul că economiile multor state arabe se bazează aproape exclusiv pe veniturile masive din petrol. Fără ele, cele mai importante minți luminate ale OPEC știu că este doar o chestiune de timp înainte ca exportul global de tehnologie a fracturării de către SUA, să le readucă la statutul economic anterior.

În același timp, există dovezi că potențialul de petrol și gaze de șist al Israelului ar putea fi destul de mare, propulsând statul evreu la statutul de superputere energetică, rivalizând cu statele OPEC. Încă o problemă mult mai mare este dezvoltarea resurselor uriașe ale Chinei, care ar putea eclipsa pe cele ale SUA și Canadei (acesta din urmă fiind nisipurile petrolifere). Apoi, există potențial masiv în Rusia, Argentina și chiar Australia. Europa poate fi prezentă ca fiind reticentă în domeniul preocupărilor legate de mediu, dar e doar o chestiune de timp înainte de criza monetară europeană, până la reducerea la tăcere a criticilor, aspect deja prezent prin inițiativa UE de a nu mai existe obligativitatea referendumurilor locale.

Viitorul gazelor naturale

Cu ani buni în urmă, geologii au crezut că două treimi din petrol din lume și o treime din gazele naturale aparțin unor state din Golful Persic. În urmă cu doar câțiva ani, lumea s-a schimbat - a apărut tehnologia fracturării. Brusc a început o luptă a predicțiilor, cu aspecte economice orizontale și verticale, schimbări politice internaționale, cu efecte geopolitice. Ce se va întâmpla cu petrol și gazele Orientului Mijlociu?

Deși succesul fulgerător al gazelor de șist din SUA ar fi dificil să fie întrecut în altă parte, totuși există un pericol grav în care se află actualele puteri petroliere convenționale. Și asta nu e de mirare având în vedere faptul că, așa cum rapoartele Departamentului pentru Energie, cetățeni americani plătesc 4 dolari pentru energie din gaze naturale și 25 de dolari pentru cea pe petrol. Nu e de mirare că jucătorii de top din lume – Exxon Mobil, Sinopec, Total, Shell, BP și o serie de altele mari companii - luptând pentru a cumpăra o felie de tort de șist din SUA. Nu doar pentru investiții și succesul rapid al extracției de gaz din SUA sunt relevante, ci potențiala diseminare a tehnologiei fracturării și investiții la nivel mondial.

Prin pierderea poziției dominante, există implicații serioase pentru statele petroliere din Orientul Mijlociu. Saudiții și alți șefi de stat sunniți sunt deja atenți la poziția Israelului și la ambițiile regionale ale Iranului nuclear. Dar chiar și pe plan intern, politica mituirii cetățenilor lor cu prețul petrolului masiv subvenționat, ca preț al regimurilor de a garanta petrodolari străini, în noile condiții sunt susceptibile mai multe violențe de stradă și un pericol privind stabilitatea regională în întreaga regiune.

Sfârșitul jocului

Nimeni nu vrea să vadă creșterea sărăciei răspândită prin ținuturile arabe din Orientul Mijlociu. Statele arabe încă nu sunt "victime" ale politicii occidentale, dar utilizarea abuzivă, de mult timp a veniturilor din investite în țară și cetățenii lor, fără o dezvoltare diversificată, face statele arabe vulnerabile.

Totuși se mișcă plăcile tectonice regionale, încet dar sigur politica nu ar putea niciodată să fie la fel. Și există o lecție pentru puterile occidentale aici, în special a celor încă dezbat dacă tehnica fracturării  este "verde" sau nu.

Nevoia studierii consecințelor asupra shippingului

Creșterea producțiilor interne de petrol și gaze naturale, duce încet dar sigur la scăderea cantităților necesar a fi transportate pe mare. Noile tendințe de exploatare a resurselor din platourile continentale (ZEE) contribuie din ce în ce mai mult la dezvoltarea de noi conducte submarine, pe distanțe scurte și la creșterea numărului de mari proiecte, pe direcții și la distanțe strategice, fapt ce duce la scăderea nevoilor de transport pe mare cu nave specializate. Totuși noua “luptă” pentru resursele arctice, va impune extinderea zonei de operare a navelor specializate, a platformelor de foraj sau exploatare, către areale în care este dificil a se opera nave și echipamente specifice.

Subiectul în sine devine tot mai acut, fiind necesare studii pluridisciplinare și simulări bazate pe date regionale și corelate la nivel mondial. Este sigur faptul că va exista o nouă orientare în domeniile standardelor, proiectării, construcției de nave și platforme și nu în ultimul rând al pregătirii și specializării personalului.